Niste raspunsuri

22 oct.

Fragmente – „Niste raspunsuri, Mihaela Radulescu”

… scriu pentru barbatii care stiu sa planga, nu pentru cei care-si fac femeile sa planga

… intotdeauna am sentimentul ca primii fulgi apar dintr-o magie, ca prima ninsoare din an e zambetul copilului din fiecare, ca atunci cand ninge prima data se asaza in noi un strat subtire de liniste alba si unul stralucitor de dorinte; ca prima ninsoare trebuie traita cu bucurie; cu mere coapte, putin vin fiert si un om drag prin preajma

… care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi?

cand m-a spalat ca pe un copil, dar cu atata tandrete si grija si iubire; intotdeauna mi-am dorit sa joc o astfel de secventa si, iata, am trait-o cu un singur om; mi se pare ca-i atata iubire in mainile barbatului care spala trupul iubitei de orice urma, de orice neliniste, de orice mizerie pe care a trait-o, atata drag de a o atinge altfel, si de a o infasura in prosop alb ca-n rochie de mireasa

… daca nu mi-ar cere nimic i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare

daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo

… urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi incuiate

… imi pierd mirosul daca nu-i simt parfumul

… il asteapta zambind in vis

… in cate imprejurari te-ai chinuit sa transmiti despre tine cu totul si cu totul altceva decat adevarul, firescul fiintei tale?

… acolo unde am vazut ceva frumos, unic, rasunator de profund, am zabovit admirand cu nesat, indragostindu-ma de suflete pe care mi-ar fi placut sa le locuiesc, sa le bantui, sa le lipesc de al meu

… iubitul meu, te rog ai grija de mine, incep sa ma indragostesc de altul

… iar o lista scrisa stangaci despre ce-i place la tine, e de inramat ca o fotografie alb negru, chiar daca, poate contine si prea intime culori

… intrebare: tu cand te-ai simtit cel mai singur in toata viata ta?

… stim mult prea devreme si dupa mult prea putina experienta ce ne place, ce ne emotioneaza, ce ne induioseaza, ce ne ameninta linistea, ce ne relaxeaza

… am oameni la care ma gandesc imediat ce simt un miros care le seamana; stiu si pot retrai chiar si de la distanta mirosul de padure de toamna, de mare, de copilarie, de acasa, de Paris, de New York, de in brate la el, de parinti, de scoala

… mi se face dor de mirodenii pe care le-am savurat numai intr-un anume loc sau de o ploaie care mi-a spalat fata; simt gustul obrajilor copilului meu dupa ce-l alaptam si pastrez de la acele clipe cel mai frumos parfum pe care l-am inspirat vreodata

… ma copleseste mirosul de paine de acasa nu doar pentru ca e irezistibil, ci pentru ca asa-mi tin minte strabunicile si bunicile care framantau aluatul

… prima ninsoare de care mi-a fost teama ca o sa ma prinda singura mi-a ramas, in minte, calda

… atingem, gustam, auzim, vedem, mirosim, dar rareori savuram… prea putin veneram aceste simturi; cand dispare unul din ele, caci se intampla, celelalte se intetesc, se straduiesc sa recupereze, am auzit asta de la orbi, am simtit asta de la cei care nu vorbesc sau nu aud

… dar ati intalnit vreo femeie cu adevarat trecuta prin cele mai traumatiante experiente? mi-e teama ca n-o veti auzi smiorcaindu-se si cersind un soi de iubire care vine mai mereu imbracata in mila, in compasiune si prietenie, nicidecum in pasiune; mi-e teama ca ar fi mai pregatita sa va dea sfaturi decat sa ceara atentie si tandrete, mi-e mult mai clar ca lectia pe care a invatat-o suferind a facut-o un om mult mai valoros si mai puternic; i s-a ascutit un alt simt, cel al realitatii

… graba cu care stabilim ca le stim pe toate, impolitetea cu care ii contrazicem pe toti cei care au pareri diferite de ale noastre, lipsa de interes pentru povestea altuia ne pot transforma cu usurinta din fiinte in avataruri ale unei alte oranduiri sociale

… momente de fericire – le-am pretuit, le-am inramat, imi sunt dragi ca niste flori presate intr-o carte, nu le-as arunca la nicio curatenie apriga din viata mea, sunt ale mele, le-am meritat si mi-au facut ochii sa straluceasca

… cine dintre cei apropiati iti apreciaza cu adevarat calitatile si-ti priveste cu drag defectele?

… putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om

… am sarit peste tragedia blondelor mereu haituite de glume proaste, peste drama oamenilor talentati care n-au stilist si sponsor, peste umilinta actorului nerecunoscut pe strada ca trece sexy braileanca pe langa el… dar parca te poti feri cu adevarat de mintile inguste si de prostia care e inghesuita in ele?

… intrebare de pus pe gand: in ce privinta crezi ca esti judecat gresit de oamenii din jur?

… primavara ne schimba viata si vara ne obliga s-o traim intens, asa cum toamna ne imbogateste viata si iarna ne invata sa pretuim ce avem

… e despre cum simt eu vara din mine, e despre ce a inflorit in mine, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sunt ploaie cand mi-e vant, ce culori am si vacanta cui sunt

… cel mai bine ar fi sa incepeti vara voastra cu o furtuna care sa va spulbere indoielile si complexele, prietenele care va barfesc si cararile ce nu duc nicaieri

… si cum cea mai la indemana iubire e cea pentru tine insati, caci nu te inseala nimeni, nu te raneste nimic si nu te chinuie vreun barbat… propun sa vizualizati vara din noi, la umbra cui vreti voi

… e singurul barbat care m-a facut sa iubesc diminetile, sa ma simt iubita dimineata, sa zambesc in somn de bucurie ca se face dimineata

… sunt mereu uimita de iluziile in care credem pana ne trece dragostea

… vreau sa am atata grija de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu

… stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine si lume, ca sa ma apere

…intrebare de pus in gand: cati artisti mari trebuie sa se duca pe lumea cealalta ca sa invatam sa-i respectam si sa-i iubim cand sunt inca vii si luminosi?

… din pricina unui accident absurd pe trecerea de pietoni, de anul trecut stau intr-un scaun cu rotile care ma tine in loc, iar eu vreau atat de tare sa merg inainte… pot sa pasesc doar pe cuvinte, asa ca ma voi apuca sa le insir si sa-mi fac din ele drum

… mama mi-a spus ca cel mai departe ajungi cu sufletul si cu mintea, nu cu picioarele, iar eu vreau sa calatoresc departe, pana la povestea mea de iubire… atat

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: