Arhiva | 15:23

Milogul

11 apr.

La 11 aprilie 1858, se naste Barbu Stefanescu Delavrancea, scriitor, avocat, membru al Academiei Romane, si primar in Bucuresti.

Pretuiesc scrierile lui, si de aceea m-am gandit sa-l comemoram azi citind cateva randuri.
Am ales un text trist, dar care ne invata sa-i ajutam pe cei pedepsiti de soarta, sa-i intelegem si sa le acordam atentie.

fragment Milogul – Barbu Stefanescu Delavrancea

„— Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău de tot, că oamenii sunt bine îmbrăcaţi. Trebuie să fii frumos, voinic, întreg şi bine, ca să-ţi dea de pomană cei bogaţi. Şi deschizând ochii mari şi băşicaţi de lacrimi, îşi rezemă vioara de piept şi urmă cu un glas bun: Oamenii din târg trec repede. Au treburi multe. N-au vreme să-şi desfacă punga. De-a surda le cânţi. Am cântat, am plâns, am întins mâna, şi oamenii au trecut. Care nu te văd se duc, care te vad spun câte ceva, şi-acopăr ochii, se-abat în lături, dau din umeri şi se duc — cârduri vesele pe două picioare. Am milogit până mi s-a stins glasul. Am răbdat zgârcenia şi vorbele până n-am mai putut. Treceau doi inşi, unul din ei şopti: „Să nu-l crezi. Are picioarele în paie.” Şi i-am spus cu amarul în gât: „Vino de răscoleşte, vino de caută”. Trecea o cucoană. A băgat mâna în buzunar şi a scos-o goală: „Ah! ce murdar!” I-am răspuns, cu lacrimile în ochi: „Cine n-ar vrea sa fie curat?” Un tânăr spunea cu scârbă tovarăşului: „Uh! cum cere!” „Cer fiindcă n-am. Dacă aş avea, aş da!” O fetiţă, gătită ca o sorcovă, a şoptit mă-sei: „Ce ochi negri! ce ochi mari!” „Ţi-i vând pe-un ban”. Şi un domn voinic şi rumen, jucându-se cu un lanţ de aur, mi-a zis în faţă: „Ce urât e!” „Închide ochii şi dă-mi.”

continuare: http://ro.wikisource.org/wiki/Milogul