Printre tonuri cenusii – Ruta Sepetys

23 ian.

Capitolul 55

„Ne-am dus la barăcile NKVD-iştilor. Simţeam bătăile de inimă bubuindu-mi în urechi. Am încercat să mă calmez, să mă comport normal. Am privit peste umăr. L-am văzut pe Kreţki ieşind pe uşa din spate a biroului colhozului. A mers prin umbrele nopţii până la barăci, cu haina lui lungă fluturându-i în jurul picioarelor. Am aşteptat în spate, lângă uşa bucătăriei, aşa cum fusesem instruiţi.

— Poate că nu mai vine, am presupus eu, nerăbdătoare să mă întorc în magherniţa noastră.

— Trebuie să vină, mi-a spus Jonas. Ne datorează mâncare pentru desenul tău.Kreţki a apărut la uşa din spate. O bucată de pâine a aterizat pe pământ. Nu putea să ne-o dea în mână? Ii era chiar atât de greu? îl uram pe Kreţki.

— Hai, Jonas, să mergem, i-am spus eu.Pe neaşteptate, cineva a aruncat în noi cu cartofi. Am auzit hohote de râs dinăuntru, din bucătărie. 

— Chiar era nevoie să îi aruncaţi? m-am revoltat eu, îndreptându-mă spre cadrul uşii cufundat în întuneric. Uşa s-a închis.

— Uite, sunt vreo câţiva! a exclamat Jonas, alergând să îi culeagă de pe jos.Uşa s-a deschis. O conservă m-a izbit în frunte. Am auzit un ropot de aplauze şi am simţit cum mi se prelinge ceva cald pe frunte. Asupra noastră s-a abătut o ploaie de cutii de conserve şi de gunoi menajer. NKVD-iştii se amuzau aruncând cu gunoaie în nişte copii neajutoraţi.

— Sunt beţi. Grăbeşte-te! Haide odată! înainte să înceapă să tragă, am spus eu, nevrând să îmi scape cumva dosarul.

— Aşteaptă! E şi de mâncare printre gunoaiele astea, a constatat Jonas, adunând cu frenezie lucruri de pe jos.Un sac a zburat prin aer, l-a lovit pe Jonas în umăr şi l-a trântit la pământ. Din spatele uşii bucătăriei au izbucnit chiote de bucurie. 

—Jonas!Am alergat spre el. Ceva ud m-a plesnit peste faţă.Kreţki a apărut în pragul uşii şi a spus ceva.

— Grăbeşte-te! A spus că furăm mâncare şi că o să ne raporteze, mi-a tradus Jonas. Alergam cu paşi mici şi mărunţi de jur împrejur, pigulind precum găinile din curte, sucindu-ne gâtul după orice ateriza pe jos. Am ridicat mâna să mă şterg de mizeria urât mirositoare din ochi. Coji mucegăite de cartofi. Mi-am pus capul în pământ şi le-am mâncat.

— Faşist svinina! a strigat Kreţki, după care a trântit uşa.Am adunat lucrurile de pe jos în poala rochiei, ţinând o mână strânsă pe palton şi pe dosar. Am luat tot ce puteam duce cu noi, chiar şi conservele goale cu urme de mâncare în ele. Partea stângă a capului îmi pulsa. M-am pipăit şi am simţit un cucui mare şi umed.Andrius a ieşit din partea laterală a clădirii. A aruncat o privire în jur.

— Văd că ai primit ceva pentru desenul tău, a remarcat el.Nu i-am dat atenţie şi am adunat în grabă cartofii cu mâna liberă. I-am îndesat prin buzunare şi în poala fustei, disperată să nu-mi scape vreunul.Andrius s-a apropiat să ridice sacul cu care mă luptam.

— Nu îţi face griji, a spus el cu blândeţe. îi vom aduna pe toţi.

— Mi-am ridicat ochii spre el.

— Sângerezi.

— Nu contează. Sunt bine, am spus eu, scoţându-mi o stricăciune de cartof din păr.Jonas a luat pâinea de pe jos. Andrius a ridicat sacul mare.

— Ce este în el? a întrebat Jonas.

— Făină, a răspuns Andrius. O să vi-1 car eu.

— Te-ai lovit la mână? m-a întrebat Andrius văzând cum îmi ţin strâns haina.Am negat din cap.Ne-am târât prin troienele de zăpadă în linişte.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: