Răniți – Jesinda Wilder

25 feb.

​”Mana lui Hunter se ridica incet. Imi vine sa ma smucesc inapoi, dar n-o fac, si nu pot sa-mi dau seama de ce. Asa ar trebui. Ar trebui sa-mi fie frica de Hunter, fiindca e barbat, la fel ca Abdul. Numai ca… Hunter nu e nicidecum ca Abdul. Vad asta la fel de limpede ca deosebirea dintre o zi insorita si una cu furtuna.Degetele lui Hunter imi ating usor obrazul, si-mi dau seama ca el isi inchipuie ca acolo am fost lovita. Observa ca obrajii imi sunt nevatamati, si-i zaresc nedumerirea pe chip. Spune ceva, intrebandu-ma, probabil, unde ma doare. Scutur din cap, unicul meu raspuns posibil. Atunci, ma prinde de barbie, ridicandu-mi fata, apoi intorcand-o intr-o parte si-n cealalta.Ma impinge cu blandete inapoi, examinandu-mi si restul trupului. Nu ma pot abtine sa-mi incrucisez strans bratele peste sani, intr-o miscare instinctiva de autoaparare.Ochii lui Hunter se ingusteaza, coboara spre sanii mei. Imi cobor si eu privirea si observ ca sanul drept mi s-a inrosit acolo unde m-a lovit Abdul. Expresia din ochii lui Hunter se schimba, si dintr-odata ma simt infricosata de el. Pare gata sa ucida. Radiaza ura. Intinde mana ca sa ma atinga, si eu ma smucesc inapoi, imi incrucisez si mai strans bratele. Contactul e prea greu de suportat si tresar de durere, imi las bratele in jos, apoi ma cuprind cu ele mai usor. Imi vine sa-mi scot bluza, dar nu indraznesc. Nu si cu Hunter de fata. Nu ma incred in propriile dorinte.Isi lasa mana sa cada, insa mania din ochi nu i se risipeste. Spune ceva, o propozitie scurta, intonatia facand-o sa sune ca o intrebare. Ridic din umeri si-i intorc spatele, stand cu fata spre coltul camerei.”

Razboiul mi-a rapit totul. Familia. Casa. Inocenta. Intr-o tara devastata de conflicte armate si ruinata, o tanara orfana ca mine are foarte putine variante pentru a supravietui. De aceea, fac ceea ce fac ca sa traiesc, ca sa mananc, si ma straduiesc din rasputeri sa nu iau in seama pretul platit de sufletul meu. Inima imi este pustie, iar existenta, plina de durere. Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.

Dar, totusi, intr-o zi, l-am intalnit pe EL.
Razboiul este iadul. Ca sa poti sa fii capabil de fapte care ti se cer sa le faci atunci cand esti la razboi, e nevoie sa-ti sacrifici o parte considerabila din insusi sufletul tau. Traiesti cu frica, traiesti cu vinovatie, traiesti cu cosmaruri. Daca n-ai trecut prin asa ceva, n-ai cum sa intelegi. Razboiul nu lasa loc pentru iubire, nu lasa loc pentru tandrete sau duiosie. Trebuie sa fii dur, impenetrabil, si pregatit pentru lupta in fiecare clipa a fiecarei zile. Doar pentru o fractiune de secunda daca-ti pierzi concentrarea, esti mort.
Acum, singura capabila sa-mi salveze viata este EA.
270 pagini

an: 2012 

Woudend​

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: