Merită să mori pentru ea – Linda Howard

2 aug.

„— Stai  pe  fotoliul  meu. 

— Aici  e  lampa.  Am  nevoie  de  lumină. 

—Am  mai  vorbit  despre  asta.  Este  fotoliul  meu. S-a  apropiat  de  mine  cu  paşi  mari. 

— Dacă  mă  loveşti  la  mînă… M-am  oprit  şi  am  scos  un  strigăt  scurt  cînd  el  m-a ridicat  în  braţe,  apoi  s-a  aşezat  pe  fotoliu,  cu  mine  în braţe. 

— Poftim,  mi-a  spus,  sărutîndu-mă  pe  ceafă.  Acum stăm  amîndoi  pe  fotoliu.  Unde-i  telecomanda? „încă  la  mine  în  şal”,  printr-o  minune  de  la Dumnezeu,  şi  acolo  avea  să  rămînă.  Ţineam  strîns  în mîna  dreaptă  caietul  şi  pixul,  încercînd  în  acelaşi  timp  să ignor  ce-mi  făcea  la  gît.  în  acel  moment  eram  destul  de în  siguranţă,  pentru  că  probabil  nu  putea  să facă  sex  din nou  atît  de  repede  după  episodul  din  bucătărie. 

— Era  chiar  aici,  am  spus  eu  sincer,  uitîndu-mă  în  jur. O fi  căzut  în  spatele  pernelor? Trebuia  să  verifice,  sigur,  aşa  că  am  fost  dată  jos  din braţele  lui,  iar  el  s-a  ridicat  ca  să  caute  în  spatele  pernei. S-a  uitat  şi  pe  lîngă  fotoliu,  apoi  l-a  răsturnat  cu  susul  în jos,  ca  nu  cumva  telecomanda  să  fi  căzut  înăuntrul  lui. După  aceea  m-a  privit  cu  ochi  bănuitori. 

— Blair.  Unde  este  telecomanda  mea? 

— Era  chiar  aici!  am  spus  indignată.  Serios! Din  nou,  nu  minţeam.  Fusese  chiar  acolo  pînă  cînd mă  mutase  el  din  loc. Din  păcate,  Wyatt  era  poliţist,  şi  ştia  toate ascunzătorile  posibile.  Privirea  i-a  căzut  pe  şalul  de  la mîna  mea. 

— Dă-o  încoace,  prefăcută  mică.

— Prefăcută? Am  început  să  mă îndepărtez,  cu  faţa  la  el. 

— Eu  credeam  că  sînt  doar  o  ameţită  inofensivă. 

— N-am  spus  niciodată  că  eşti  inofensivă. A  făcut  un  pas  spre  mine,  iar  eu  am  luat-o  la  fugă. Sînt  o  alergătoare  bună,  dar  picioarele  lui  sînt  mai  lungi, iar  în  sandale  nu  aveam  tracţiune  bună,  aşa  că  nu  a durat  prea  mult.  Chicoteam  cînd  m-a  prins  într-o  mînă  şi a  scos  telecomanda  de  unde  o  ascunsesem.  Voia  să  se uite  la  un  meci  de  baseball,  bineînţeles.  Mie  nu-mi  place baseball-ul.  Din  cîte  ştiu,  nu  are  majorete,  aşa  că  nu  am învăţat  niciodată,  nimic,  despre  acest  joc.  Ştiu  despre fotbal  şi  baschet,  dar  baseball-ul  probabil  că  e  un  sport îngîmfat,  aşa  că  nu  vreau  să  am  de-a  face  cu  el.  Ne-am aşezat  amîndoi  în  fotoliul  mare,  cu  mine  la  el  în  poală, lucrînd  la  listă  în  timp  ce  Wyatt  se  uita  la  meci  şi,  cu excepţia  ocazionalelor  mormăieli  cînd  vedea  ceva  ce considera  că  nu  era  tocmai  real,  fiecare  şi-a  văzut  de treaba  lui.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: