Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră.
Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecințele sunt devastatoare.
EMMA
Traumatizată de o spargere la vechea locuință, Emma își dorește un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preț accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă și tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărți, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spațiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – și asta se și întâmplă.
JANE
După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găsește One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – și de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriașei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârstă și ca înfățișare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să știe aceleași tipare, face aceleași alegeri, întâlnește aceleași persoane și trece prin aceeași teroare ca fata dinainte.
Fragment:
„Și sunt sinceră. Sunt prea multe lucruri pe care nu i le-am spus niciodată, prea multe lucruri pe care le-am ținut închise în mintea mea. Poate că, dacă stăteam mai mult de vorbă când eram împreună, nu ne-am fi despărțitniciodată. Era o parte din mine care voia mereu să-l lovească pe Simon sau să-l îndepărteze și acum nu mai simt asta. Acum sunt doar recunoscătoare că există cineva care nu mă judecă.
— Pot să rămân, dacă vrei, zice el încet. Dacă așa te-ai simți mai în siguranță. Dacă apare nenorocitul ăla de Deon sau oricine altcineva, pot să am eu grijă de el.
— Știu că poți, zic eu, dar, sincer, nu e nevoie. Casa asta e ca o fortăreață. În plus, hai să o luăm încet, bine?
— Bine, zice el. Se apleacă și mă sărută cam formal pe obraz. Apoi mă strânge în brațe. Îmbrățișarea e plăcută.
După ce pleacă, e din nou liniște în casă. I-am promis că o să mănânc ceva. Umplu o cratiță cu apă să-mi fierb un ou și îmi trec mâna pe deasupra aragazului. Nu se întâmplă nimic. Dau iar din mână. Același rezultat. Mă uit sub blat, să văd dacă ceva împiedică funcționarea senzorilor de mișcare, dar nu e nimic. Simon ar ști cum să îl repare și aproape că întind mâna după telefon să-l chem înapoi. Apoi mă opresc. Comportamentul ăsta de femeie fragilă care depinde de bărbați ca să-i rezolve problemele e unul dintre motivele pentru care am ajuns în încurcătura asta. Am vreo două mere în frigider, așa că, în loc de asta, iau unul din ele. Tocmai mușc din el când simt miros de gaz. Chiar dacă aragazul nu s-a aprins, instalația de gaz clar funcționează, iar acum își revarsă vaporii explozivi în casă. Dau disperată din mâini deasupra hiatului, în încercarea de a o opri. Deodată, se produce un clic și în aer izbucnește o minge de flăcări albastre și galbene, care îmi cuprind brațul. Scap mărul. Urmează un moment de șoc, fără durere, dar știu că va veni și aceasta. Îmi pun repede brațul sub robinetul de apă rece. Nu curge nimic. Fug sus în baie. Acolo, slavă Domnului, apa curge rece pe pielea mea încinsă. O las să curgă câteva minute, apoi îmi examinez brațul. Mă doare și e roșu, dar nu s-au format bășici pe piele. Nu-mi imaginez asta. Nu se poate. E ca și cum casa nu voia ca Simon să vină pe aici să stăm de vorbă și acum mă pedepsește. E o fortăreață, i-am spus lui Simon. Ce se întâmplă însă dacă chiar casa hotărăște să nu mă apere? Cât de sigură e, până la urmă? Brusc, mi-e frică. Mă duc în dulapul menajerei și închid ușa după mine. Aș putea să mă baricadez aici dacă e nevoie, cu mopurile și măturile proptite în ușă, ca să o țină închisă; din afară, nici nu ai ști că sunt aici. E înghesuit, plin de cutii și echipament, dar am nevoie de un loc sigur și ăsta o să fie.”
Unul dintre cele mai bune romane citite anul acesta.
Cartea aceasta dar si Se numea Sarah m-au facut sa ma gandesc ce s-a intamplat inainte in casa in care locuim, ce intamplari ascunde, ce secrete, ce fel de persoane au trait aici.
In acest roman vina sare de la unul la altul ca o minge de ping pong, si te tine in priza pana la ultima pagina.
Lasă un răspuns