Arhiva | 9:11

Dispatiția din Silver Water – Haylen Beck

4 sept.

Noul ei început devine curând propriul coșmar…

O femeie străbate statul american Arizona alături de copiii ei, încercând să scape dintr-o relație abuzivă. Undeva pe drum, este însă oprită de un șerif local ce se comportă straniu, lucrurile scapă repede de sub control, iar ea este reținută de poliție. Pe când ajunge în arestul orașului Silver Water, copiii ei s-au făcut nevăzuți, iar polițiștii încep să susțină că aceștia nici nu au existat. Dacă sunt într-adevăr dispăruți, sigur e din vina mamei lor…

Între timp, în partea cealaltă a țării, un bărbat aude știrile televizate insistent despre cazul celor doi copii dispăruți, care îi amintesc atât de bine de o întâmplare din trecutul lui. În timp ce căutarea copiilor intră pe ultima sută de metri, este și el atras în efortul tuturor de a-i găsi.

Here and gone – 2017 – 352 pagini

Fragment:

„Când ajutorul de șerif Collins ieși de pe stradă și viră într-un drum de țară nemarcat, Sean tocmai urmărea norii de praf prin geam. Fără să se gândească, se întinse și o luă pe Louise de mână, cu degetele sale calde și transpirate. Stomacul îl jena de fiecare dată când mașina se bălăngănea când într-o parte, când în alta, drumul șerpuind printre dealuri.

Era de parcă ar fi mers de secole. Sean crezuse că orașul spre care se îndreptase cu mama lui nu putea fi mai departe de doi, trei kilometri de unde se opriseră, ținând cont de ce arătaseră indicatoarele, dar acum merseseră mult mai mult de atât. Era sigur de asta.

Îngrijorarea sâcâitoare nu îl părăsise de când plecaseră, chiar dacă încetase a plânge ca un bebeluș. Un loc sigur fusese ceea ce le zisese ajutorul de șerif când o întrebaseră încotro mergeau. Întrebase de atâtea ori, încât femeia strigase la el să mai tacă, la naiba, să stea cuminți acolo în spate. Louise nu spusese nimic tot drumul, îl strânsese pe Gogo în brațe și privise pe geam, ca și cum ar fi pornit într-o excursie de o zi.

Drumul de țară se îngusta atât de mult, încât Sean nici nu mai putea spune cu siguranță dacă era un drum sau nu. Mașina se zgâlțâia și tremura și se smucea, săltându-i pe el și pe sora lui de pe banchetă. În cele din urmă, pământul se nivelă și se apropiară de o mică ruină a unei barăci, cu acoperișul surpat, rămășițele zidurilor înnegrite și carbonizate de un foc de mult stins. Lângă era ceva ce Sean bănui a fi un șopron pentru mașini, o simplă ramă de lemn cu un acoperiș din metal vălurit. În umbra de sub el era o dubă.

Ajutorul de șerif Collins parcă mașina de poliție lângă dubă și interiorul se întunecă dintr-o dată. Deschise portiera, ieși și veni în dreptul ușii Louisei. Când o deschise, copiii simțiră un val de zăpușeală. Femeia se aplecă.

― Hai, zise, întinzându-se să desfacă centura de siguranță a Louisei.

Înainte ca Sean să o poată opri, Louise își retrase mâna dintr-a lui și o lăsă pe Collins să o ridice. Collins se aplecă încă o dată.

― Și tu, spuse.

― Nu vreau, zise Sean.

Collins își aranjă strânsoarea pe mâna Louisei.

― O am pe sora ta, spuse femeia.

Sean simți sudoarea de pe spate răcindu-se. Se roti și desfăcu centura de siguranță, o lăsă să se retragă în banchetă. Ezită pentru o clipă, apoi se împinse și ieși din mașină.

― Așa, zise Collins în timp ce-i așeză mâna Louisei în cea a lui Sean. Stați aici.

Închise ușa mașinii de poliție, apoi merse în partea din spate a dubei, pescuind prin buzunarele pantalonilor după o cheie. Duba părea la fel de dărăpănată ca baraca, vopseaua bej pătată de rugină. Portierele din spate scârțâiră când le deschise. Făcu un pas în spate, arătă spre bezna din ea.

― Intrați, spuse.

Louise făcu un pas în față, dar Sean o trase înapoi.

― Nu, zise.

Collins arătă spre întuneric.

― Haideți acum.

Sean dădu din cap.

― Nu.

― Nu fi încăpățânat, spuse, chipul asprindu-i-se.

― Nu intrăm, zise Sean.

Collins făcu un pas spre ei, apoi se ghemui, cu genunchii la piept, balansându-se pe vârfurile degetelor. Îi vorbi Louisei:

― Scumpete, fratele tău se poartă ridicol. Acum, trebuie să intrați, ca să ieșiți din căldura asta. Dacă nu, mama voastră va avea probleme și mai mari decât cele pe care le are acum. Ar putea chiar să meargă la pușcărie pentru o vreme foarte îndelungată.

― Asta-i o minciună, zise Sean.

― Louise, scumpo, nu vrei ca mami să aibă probleme și mai mari, nu? Nu vrei să meargă la pușcărie, nu?

Louise dădu din cap că nu.

― Păi, atunci, hai să…

Când Collins întinse mâna spre sora lui, își mută echilibrul, și Sean alese acea clipă pentru a se arunca asupra ei, împingându- umărul. Nu tare, dar suficient. Ochii lui Collins se lărgiră a uimire și brațele-i plutiră prin aer, încercând să oprească ceea ce cu siguranță avea să se întâmple.”

Una din cărțile care m-au ținut iarăși trează o noapte intregă ca sa ajung la sfârșit.

Îi dau notă maximă.

 

Reclame