Esența răului – Luca D’andrea

20 nov.

O triplă crimă, crudă și sângeroasă, zguduie satul Siebenhoch, o comunitate retrasă și liniștită din Tirolul de Sud.
Deși s-a petrecut cu mult timp în urmă, teribila întâmplare din creierii Alpilor Dolomiţi îi bântuie încă pe locuitori și învăluie zona într-o atmosferă violentă și misterioasă.
Totodată, locul crimelor, defileul Bletterbach, este un punct străvechi al planetei, care ar putea fi adăpostul unei creaturi periculoase și înspăimântătoare, care s-a trezit la viaţă.
Un american, venit în Alpi alături de familia sa, are un accident îngrozitor și, deși supravieţuiește, muntele pare să-l atragă în cele mai morbide feluri. El devine din ce în ce mai implicat în enigmele locale, lucru care-i va dezbina familia și-l va arunca într-un coșmar cumplit.

La sostanza del male

512 pagini

2017

FB_IMG_1510518529945

Fragment:

„Dacă n-aş fi zăbovit în reflecţiile acelea macabre şi m-aş fi întors pe urma propriilor mei paşi, aş fi putut evita tot ceea ce s-a petrecut după aceea, căci numai din întâmplare am zărit, ghemuit într-o despicătură din stâncă, un cadavru. Hainele demodate care atârnau pleoştite pe ceea ce-i mai rămăsese din trup. Genunchii strânşi la bărbie. Piciorul drept rupt în două locuri. Oasele îi luceau în lumina lanternei.

— Salut, am zis. Lacul mi-a răspuns cu un clipocit. Mă găseam în faţa rămăşiţelor pământeşti ale lui… Ţinea la piept rucsacul, cu braţele strânse în jurul genunchilor, cu capul atârnându-i într-o parte, cu falca larg deschisă. Un copil pedepsit. Un om învins. Condamnat la întunericul veşnic din măruntaiele acelui Bletterbach. Mi-am imaginat cât trebuie să fi suferit de unul singur acolo, cu piciorul rupt, târându-se în încercarea de a-şi găsi salvarea. Mi-am imaginat întunericul ce-l strangula, halucinaţiile, nebunia. O agonie lentă şi oribilă. Şi în cele din urmă, moartea. Orbitele goale ale craniului transmiteau o disperare care venea de dincolo de frică. Un om înnebunit, prizonier al celei mai înfiorătoare dintre închisori. Da, ştiam, era un criminal, dar nimeni nu merita o pedeapsă atât de înfricoşătoare. Mi-a fost milă de el. Şi am simţit oroare faţă de ceea ce făcuseră Werner şi toţi ceilalţi. Nu ştiu cât timp am rămas lângă cadavrul lui. Îmi amintesc doar că atunci când miriapodul, lung de douăzeci de centimetri, a ţâşnit din acele orbite care mă hipnotizaseră, am sărit ca ars înapoi, surprins şi dezgustat, şi mi-am pierdut echilibrul. Am căzut în lac şi am scăpat lanterna din mână. Apa s-a închis la loc deasupra mea cu un zgomot înăbuşit. Am început să mă zbat, încercând să respir, dar nu am făcut decât să înghit apă la nesfârşit. Eram orb şi surd. Susul şi josul deveniseră totuna. Am dat agitat din mâini şi picioare, în mişcări stupide dictate numai de panică, ceea ce m-a făcut să mă afund şi mai tare. Am simţit cum îmi iau foc plămânii şi cum stomacul mi se umple de acelaşi venin cu gust de fiere. Totul era negru, totul era întuneric. Am acţionat din instinct, şi instinctul a fost cel care mi-a salvat viaţa. M-am eliberat de rucsac şi am lăsat ca forţa gravitaţiei să-l tragă la fund. L-am simţit cum îmi alunecă din spate şi atunci m-am împins cu toată forţa în direcţia opusă. Câţiva metri care aproape că se dovediseră fatali. Odată ajuns la suprafaţă, am tuşit şi scuipat o bună bucată de vreme şi, în loc să continui să mă agit aiurea, am făcut pluta. Câte un lucru pe rând, mi-am spus. Mai întâi respiră. Apoi priveşte în jur. Găseşte malul. Şi înoată înspre el cât de repede poţi. Frontala de pe cască funcţiona cu intermitenţe. Probabil o lovisem de ceva când picasem în apă. Trimitea flash-uri scurte (lumină, întuneric, lumină, întuneric), care luminau apele negre şi nemişcate ale lacului într-un joc de umbre care nu-mi ajuta ochii să se obişnuiască deloc cu întunericul, ci dimpotrivă. În timpul unuia dintre preţioasele momente de lumină, mi s-a părut că zăresc, în fine, malul şi am început să înot în direcţia respectivă. Cu mişcări lente şi metodice. Dar… Nu era mal. Era ceva rece şi vâscos. Gheaţă, m-am gândit. Numai şi numai gheaţă. Dar gheaţa a început să se mişte. Iar pe sub apă, ceva mi-a atins genunchiul. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. Ceea ce mă atinsese era mare şi alb, iar când lumina frontalei a căzut deodată pe el, s-a cufundat înapoi. În întuneric am auzit zgomotul apei care se închidea la loc deasupra lui. Ca şi cum ar fi fost un peşte mare şi albicios. Sau… Urletele mele au devenit un cor de vuiete, mii de voci suprapuse, care păreau să-şi bată joc de teroarea mea. Urletele femeilor condamnate de localnicii din Siebenhoch. Râsetele vrăjitoarelor îngropate acolo în adâncuri. Era ceea ce spusese Günther că auzise. Ceea ce probabil a auzit Oscar Grünwald înainte să moară, ghemuit în scobitura aia din stâncă de parcă… De parcă văzuse ceva înfiorător mişcându-se prin apă. Ceva mare şi rece. Şi pentru a doua oară am simţit cum îmi atinge piciorul. Tot mai insistent. Mi-am ridicat brusc piciorul şi am sfârşit cu capul sub luciul apei. Moment în care lanterna s-a aprins. Lumină. Era alb. Era uriaş. Jaekelopterus Rhenaniae. Am dat iute din picioare. Am izbutit să ies la suprafaţă, la aer. Respiram greu şi cu zgomot. Am început să înot. Să mă îndepărtez de acolo. Fără să mă gândesc la apariţia aceea albă şi alunecoasă, cu nume latinesc, care mă prinsese de bocanc. La cleştii săi de patruzeci şi şase de centimetri. La mărimea sa nefirească. Un scorpion marin de doi metri şi jumătate. La ochii săi perfect rotunzi, negri, atât de inumani încât erau aproape de neîndurat. Un prădător vechi de milioane de ani. Nu. Te. Gândi. Aşa mi-am ordonat în sinea mea. Cum vâna Jaekelopterus Rhenaniae? Mişcările sale erau oare rapide şi letale ca ale rechinilor ori semănau mai degrabă cu cele ale crocodililor? Avea să mă apuce mai întâi de picior, pentru ca apoi să-i simt cleştele cum îmi taie osul şi cartilajele sau avea să mă tragă la fund, făcându-mă astfel să mă înec?”

Conexiuni: Refugiul – Nora Roberts

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: