Evadarea din mlaștină – Karen Dionne

11 feb.

O femeie trebuie sa riste tot pentru a vana barbatul periculos din trecutul ei care ameninta sa-i distruga viitorul: tatal sau, nimeni altul decat un notoriu rapitor de copii, evadat dintr-o inchisoare de maxima securitate.

     O lectura si o poveste unica, cu mult monolog si putin dialog, cu povestiri multe despre fauna si animale, despre vânat si viata in sălbaticie.

Un tata narcisist, care-si supune copilul si sotia, timp de 12 ani dupa propriile reguli.

O copila care tarziu intelege adevarul si vrea sa scape.

Incepe vânătoarea!

Fragmente:

„Deși  am învățat  să  citesc  datorită  revistelor  National  Geographic  din  anii  ’50  și  unui volum  îngălbenit  de  poezii  de  Robert  Frost,  n-am  fost  niciodată  la  școală, n-am  mers  cu  bicicleta,  n-am  știut  ce  însemna  electricitatea  sau  apa curentă.  Că  singurii  oameni  cu  care  am  vorbit  în  acei  doisprezece  ani  au fost  mama  și  tata.  Că  n-am  știut  că  eram  prizoniere  până  când  n-am  mai fost.”

„El  mă  învăța  să  lovesc  cuiele  o  dată  și  tare,  nu  de  multe  ori,  ca  să meargă  treaba  mai  repede.  Nu  că  ne  grăbeam  undeva,  dar  voia  să folosească  madoodiswan (sauna)  în  iarna  aceea  și  să  n-o  aștepte  pe  următoarea. Zâmbea  când  a  zis  asta,  ca  să-mi  dau  seama  apoi  că  glumea.  Știam  și  că voia  să  lucrez  mai  repede,  așa  că  am  lovit  mai  tare  cu  ciocanul.  Mă întrebam  dacă  puteam  să  îndrept  cuiul  dintr-o  singură  lovitură.  Am  căutat în  grămadă  un  cui  doar  un  pic  îndoit. Mai  târziu,  m-am  întrebat  ce  m-a  făcut  să  ratez  cuiul.  E  posibil  să-mi  fi luat  privirea  de  la  el  când  o  veveriță  a  scăpat  un  con.  Sau  mi-a  distras atenția  strigătul  unei  mierle  cu  aripi  roșii.  Poate  am  clipit  când  vântul  a bătut  ușor  și  mi-a  băgat  rumeguș  în  ochi.  Oricare  ar  fi  fost  motivul,  când ciocanul  mi-a  strivit  degetul,  am  țipat  atât  de  tare,  încât  au  venit  în  fugă  și tata,  și  mama.  În  câteva  secunde,  degetul  mi  s-a  umflat  și  s-a  învinețit. Tata  mi-a  apăsat  degetul,  întorcându-l  de  pe  o  parte  pe  alta,  și  a  spus  că nu  era  rupt.  Mama  a  intrat  în  cabană  și  a  ieșit  cu  o  bucată  de  cârpă  pe care  mi-a  legat-o  în  jurul  degetului.  Nu  eram  sigură  la  ce  folosea  chestia aceea. Mi-am  petrecut  restul  după-amiezii  pe  o  piatră  mare  în  curtea  din  față, răsfoind  cu  o  mână  revistele.  Când  soarele  era  o  minge  portocalie  peste iarba  din  mlaștină,  mama  a  intrat  în  casă,  pentru  a  pune  în  farfurii  tocana de  iepure  pe  care  o  miroseam  de  câteva  ore.  A  strigat  că  cina  era  gata,  iar tata  a  lăsat  uneltele  și  s-a  așternut  din  nou  liniștea  peste  mlaștină. La  masa  din  bucătărie  erau  trei  scaune.  Mă  întrebam  dacă  și  cei  care au  construit  cabana  erau  o  familie  compusă  din  trei  persoane.  Nimeni  nu spunea  nimic  în  timp  ce  mâncam,  pentru  că  tatei  nu-i  plăcea  să  vorbim  cu gura  plină. Când  tata  a  terminat  de  mâncat,  și-a  tras  scaunul  în  spate,  a  ocolit masa  și  a  venit  lângă  mine. 

— Ia să văd  degetul. Am pus mâna pe masă cu degetele răsfirate. A scos  bucata  de  cârpă. 

— Te doare? Am  încuviințat  din  cap.  De  fapt,  nu  mă  mai  durea  decât  dacă-l atingeam,  însă  îmi  plăcea  să  fiu  în  centrul  atenției  tatei. 

— Nu e rupt,  dar  ar  fi  putut  fi.  Înțelegi  asta,  nu-i  așa,  Helena? Am consimțit  din  nou  din  cap. 

— Trebuie  să  ai  mai  multă  grijă.  Știi  că  nu  putem  facem  greșeli  în mlaștină. Am  încuviințat  din  cap  a  treia  oară  și  am  încercat  să  am  o  expresie  la fel  de  serioasă  ca  a  lui.  Tata  îmi  spusese  de  multe  ori  să  fiu  atentă.  Dacă mă  răneam,  trebuia  să  suport  consecințele,  fiindcă  nu  puteam  pleca  din mlaștină  orice  ar  fi  fost. 

— Îmi  pare  rău,  am  rostit  eu  cu  vocea  stinsă,  pentru  că  așa  și  era. Nu-mi  plăcea  când  tata  era  supărat  pe  mine. 

— Nu  e  de  ajuns  să  spui  că-ți  pare  rău.  Accidentele  au  mereu consecințe.  Nu  sunt  sigur  cum  să  te  fac  să  ții  minte  asta. Când  a  zis  asta  am  simțit  un  nod  în  stomac,  de  parcă  înghițisem  o piatră.  Speram  că  nu  mă  va  pedepsi  stând  încă  o  noapte  în  puț.  Până  săapuc  să-l  asigur  că-mi  părea  sincer  rău  și  că  aveam  să  țin  minte  să  fiu  mai atentă,  că  nu-mi  voi  mai  da  vreodată  cu  ciocanul  peste  deget,  a  strâns pumnul  și  mi-a  strivit  degetul.  Am  văzut  stele  verzi  în  fața  ochilor  și  o durere  cumplită  mi-a  cuprins  tot  brațul. M-am  trezit  pe  podea.  Tata  stătea  în  genunchi  lângă  mine.  M-a  ridicat, m-a  așezat  pe  scaun  și  mi-a  întins  lingura.  Îmi  tremura  mâna  când  am luat-o.   Degetul  mă  durea  mai  tare  decât  atunci  când  l-am  lovit  cu ciocanul. Am   clipit,   ca   să   alung   lacrimile.   Tatei   nu-i   plăcea   când plângeam. 

— Mănâncă! Simțeam  că  o  să  vomit.  Am  băgat  lingura  în  farfurie  și  am  luat  o înghițitură  din  tocană.  Tata  m-a  mângâiat  pe  cap.

— Din nou! Am  luat  altă  înghițitură  și  încă  una.  A  rămas  în  picioare  lângă  mine până  am terminat  tot  din  farfurie. Acum  înțeleg  că  ceea  ce  a  făcut  era  greșit.  Însă  nu  cred  că  voia  să-mi facă  rău.  A  procedat  doar  cum  credea  el  de  cuviință,  pentru  a-mi  da  lecția pe  care  trebuia  s-o  primesc. Ceea  ce  n-am  înțeles  decât  mult  mai  târziu  a  fost  cum  a  răbdat-o  inima pe  mama să privească  tot  episodul  de  la  masă,  mică  și  inutilă  ca  iepurele servit  la  cină,  fără  să  ridice  un  deget  ca  să  mă  ajute.  A  trecut  mult  timp până  am iertat-o  pentru  asta.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: