Prunul – Marie Ellen Wiseman

31 mart.

Capitolul 1

Germania 

     Pentru Christine Bolz, care atunci avea saptesprezece ani, razboiul a inceput cu o neasteptata invitatie la petrecerea de Craciun a familiei Bauerman. In acea stralucitoare zi de toamna a anului 1938 era imposibil sa-ti imaginezi ororile care aveau sa vina. Aerul era parfumat si proaspat la fel ca merele rosii din gradinile care umpleau suavele coline ale raului Kocher. Soarele stralucea pe un cer albastru de septembrie, umplut cu nori mari si pufosi care trageau umbre miscatoare pe camp. Pe coline nu se auzeau decat certurile muncitorilor si topaiala veveritelor care-si strangeau seminte si nuci pentru iarna. Fumul de lemne si aroma muschiului de brad se amestecau pentru a crea un parfum puernic si pamantesc, care in ciuda frigului tomnatic, dadea diminetii intensitate si textura. Datorita lipsei ploii din acel an, traseele forestiere acoperite cu frunze erau uscate si Christine ar fi putut fugi pe sectiuni abrupte si rocoase fara frica de a aluneca. In loc de asta ii lua mana lui Issac Bauerman si il lasa pe el sa o ajute sa coboare roca imensa acoperita cu licheni, in timp ce se intreba ce ar fi gandit Issac despre timpul care il petrecea ea in padure. Normal ar fi sa coboare pe partea Rocii Diavolului dintr-un salt, ca si cum ar fi imortal, pentru a ateriza in alunecoasele ace de pin si pamant reavan cu genunchii indoiti ca sa nu cada inainte. Dar de aceasta data nu a facut-o deoarece nu vroia ca el sa o creada lipsita de clasa, maniere si eleganta. Dar cel mai mult, nu vroia sa creada ca ii lipsea bunul simt ca sa nu isi dea seama ca legenda care umbla despre acea roca (se spunea ca demult, chiar aici niste copii care in loc sa mearga la biserica, se jucau de-a taurii, a cazut peste ei un fulger si i-a omorat) era doar o infricosatoare fabula. Cand i-a povestit el a ras, si mai tarziu cand se tineau de crapaturile si fantele rocii si coborau o panta inalta, Christine ar fi vrut sa nu il fi plictisit cu acea poveste.

– Cum ai stiut unde…? il intreba pe Issac. Vreau sa spun… Cum m-ai gas…?

– Am cautat in biroul tatalui meu datele tale salariale si am gasit adresa, raspunse el. Sper sa nu te deranjeze ca m-am invitat singur sa te insotesc in plimbarea ta.

Ea a marit pasul ca sa nu ii vada zambetul.

– Pentru mine nu e nici o problema, ii spuse.

Pentru Christine nu era nici cea mai mica problema, prezenta lui Issac acolo insemna ca senzatia de gol care o simtea cand nu erau impreuna disparea. Macar in acel moment. In acea zi Christine numara orele care lipseau pentru a merge sa lucreze in casa lui Issac, din momentul in care s-a trezit. Dupa ce a luat micul dejun cu lapte de capra caldut si paine neagra cu gem de prune, si-a facut treburile casnice si dupa aceea a incercat sa citeasca, fara nici un rezultat. Nu putea sa stea in casa nici un minut in plus. Si in loc sa petreaca timpul privind ceasul s-a decis sa mearga pe dealuri sa caute flori de colt si azalee pentru a decora masa de aniversarea a nuntii lui Oma si Opa.

– Dar ce ar gandi parintii tai daca ar sti ca esti aici? l-a intrebat pe Issac.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: