Arhiva | 13:58

Scânteia – Kristine Barnet

9 iul.

„Deși școala mergea bine, încă îl îndrumam pe Jake dimineața ca să se descurce cu anomaliile zilei ce urma. Nu-l puteam pregăti pentru orice, așa că mă concentram să-i pun la dispoziție instrumentele de care avea nevoie ca să se adapteze pe loc. În clasa întâi, chiar în preajma Halloweenului, învățătoarea lui Jake a umplut un borcan imens cu jeleuri portocalii și negre și le-a spus elevilor că cine ghicea numărul lor corect putea să plece cu borcanul acasă. Jake, bineînțeles, calculase volumul cutiilor de cereale de mic. Singurul detaliu de care nu era sigur era cât spațiu lăsase învățătoarea la gura borcanului sub capac. Dar era încrezător că se apropiase de răspunsul corect, cu o aproximație de douăzeci de jeleuri. Nu a funcționat. Numărul anunțat a fost mai mic mult mai micdecât sugerase formula lui Jake, iar borcanul de jeleuri a fost luat acasă de un copil care a strigat vesel că spusese un număr la întâmplare. Când a ajuns acasă, Jake era scos din minți. Nu l-am putut consola nici când i-am promis că o să-i cumpăr tot magazinul de jeleuri. Bineînțeles, nu bomboanele îl supăraseră, ci calculul. Am crezut că o să înnebunească de la jeleurile acelea. Nu a mâncat și nu a făcut nimic în acea seară decât să verifice și să răsverifice numerele, convins că exista o explicație rațională pentru greșeala atât de mare pe care o făcuse. A doua zi, și-a dat seama că exista o explicație rațională. Profesoara pusese un ghem de folie de aluminiu în mijlocul borcanului. Poate nu voise să cumpere atâtea jeleuri sau nu voise să-i dea unui singur copil atât de multe bomboane. Dintr-un motiv sau altul, măsluise jocul, astfel încât ecuațiile lui Jake nu funcționaseră – neintenționat, firește, pentru că cine oare ar fi bănuit că un copil de clasa întâi avea să folosească o ecuație pentru a calcula volumul unui borcan de jeleuri? Dar Jake era foarte supărat.”

Reclame