Sinucidere fericită și La mulți ani! – Sophie de Villenoisy

1 aug.

0 fata batrana de 45 ani, careia ii moare tatal, ia hotararea sa se sinucida de Craciun, adica fix peste doua luni. La rugamintea unei prietene, accepta sa discute cu un psihoterapeut, iar acesta ii propune ca, pana la Craciun, sa accepte cate o provocare pe saptamana, adica sa faca Iucruri pe care toata viata si-a dorit sa le faca, dar i-a lipsit curajul ori motivatia. Iar daca de Craciun mai vrea sa se sinucida, psihologul o asigura ca are binecuvantarea lui. si asa incepe „circul”… Practic, femeia de 45 de ani incepe sa descopere viata si propria feminitate. Yn cele din urtna, cunoaste o femeie fara adapost care ii arata si alte laturi nebanuite ale vietii…

Fragment:

„Iată-mă aici, aşezată în salonaşul meu, încremenită în rochia mea cea nouă. Impopoţonată, parfumată, machiată. Şi în plină dilemă. Cu chiloţi sau fără chiloţi? Îi scot şi mă analizez în oglindă. Nu se observă deloc. Într-un fel mă simt uşurată. Un zgomot neaşteptat şi ascuţit mă face să tresar. Sar ca un iepure cardiac. Nu e momentul să fac un infarct. Ce-i zgomotul ăsta? Abia într-un târziu realizez că e interfonul. Cine poate fi? Nimeni nu sună la întâmplare. Nimeni nu vine la întâmplare. Nimeni nu vine, şi punct. Aştept, terorizată, în tăcerea bătăilor inimii care mi se dezlănţuie în piept. Interfonul îşi scuipă din nou ţârâitul lugubru. Panicată, mă îndrept spre uşă. Ascult zgomotele din imobil, ca şi cum prin simpla concentrare aş reuşi să ghicesc ce se petrece câteva etaje mai jos, în holul de la intrare. Şi dacă era Eric Lejeune? Dacă Laura i-a dat adresa mea? Dacă masculul ăsta în călduri vine peste mine şi mă trânteşte pe spate? Îmi fac curaj, promiţându-i în sinea mea o săpuneală Laurei.

-Da? Cu vocea mea nesigură, am senzaţia că sunt bunicuţa din Scufiţa Roşie.

– Sylvie? Eu sunt.

– Care eu? Glasul îmi tremură.

– Eu, Laura. Am vrut să mă asigur că totul e în regulă. Laura! Laura, Laura, Laura! E aici, jos, în holul de la intrare. Am ştiut de la început că nu e o idee prea bună să am încredere în ea. Nici nu se pune problema să urce. Nu se pune problema să îmi treacă pragul. Laura e asistenta mea, nu poate, nu trebuie să mă vadă la mine acasă. Imaginea ei în salonul meu îmi dă o stare de disconfort, ca o agresiune. Aş avea impresia că sunt lipsită de apărare în rochia mea nouă-noută si fundul la vedere. Nu vreau să mă vadă în apartamentul meu bătrânesc de celibatară care nu se pricepe la decorări interioare. Singurătatea mea. Absenţa flagrantă a fotografiilor prietenilor, a amintirilor de călătorie sau de pe la sărbători. În afara pozelor lipsite de viaţă cu părinţii mei morţi, nu e nimic de văzut.

– Da, Laura, totul e în regulă, sunt dezbrăcată, tocmai am ieşit de sub duş, sunt bine, mulţumesc că ai trecut.

– OK! Dacă vrei, pot să urc.

– Nu! în niciun caz! Nu te deranja! Du-te acasă, ne vedem mâine, da? O simt ezitantă sau dezamăgită.

– OK! Să plec, zici?

– Da, Laura. Şi mulţumesc!

Încă nu-mi revin din întâmplarea asta, că Laura a venit până la uşa mea. Mi-a dat toată viaţa peste cap cu solicitudinea ei. Hotărăsc să mă servesc cu un întăritor (oricum m-aş fi servit). Dau peste cap unul, apoi două, după aceea două degete şi jumătate de votcă. Sec. Gâtul îmi ia foc, plămânii au ceva dificultăţi, dar e bine. Simt cum îmi revine curajul, pe carul lui de foc. Ia te uită, se pare că ar trebui să mă apuc de băut. Până la Crăciun nu mă paşte pericolul de a deveni alcoolică. Ei, poate nici chiar aşa!

E aproape 7 seara când ies din staţia de metrou de la Bastilia. Eu, care nu folosesc aproape niciodată parfum, acum mi se pare că duhnesc de la 100 de metri. Alţi bani aruncaţi pe fereastră, dar cu Guerlain nu cred că m-am păcălit. Tremur toată pe sub haina mea cea nouă. Cred că sunt singura care se faţâie cu picioarele goale la ora asta. În metrou nu am îndrăznit să mă aşez, ştiu că e o prostie, dar mi-a fost prea frică să nu atrag vreun pervers tot punând picior peste picior. De când am ieşit din casă îmi tot repet iar şi iar că fac o mare prostie. Mai ales când mă gândesc la iniţiativa nefericită a Laurei. Din fericire, votca îmi dă aripi. Este, fără doar şi poate, cel mai smintit lucru pe care l-am făcut în viaţa mea. Pe de altă parte, e mai amuzant decât îmi închipuiam să mă plimb aşa, în rochie şi fără chiloţi. Mi se pare că păcălesc pe toată lumea, pozând în inocentă. Mă încurajez, spunându-mi că sunt şanse mari să mă întorc singură acasă, fără ca Eric să afle vreodată psihodrama care s-a jucat astă-seară în partea de jos a pântecelui meu. Preţ de o secundă, m-a străfulgerat gândul să iau un chilot în geantă, pentru orice eventualitate, dar teama de a fi prinsă sau jefuită de un hoţ din buzunare a fost mai puternică. Mă şi vedeam urlând în vagonul plin:

– Ajutooor! Opriţi-l, mi-a furat chiloţii!Tremur de spaimă. Cel mai mult mă tem ca nu cumva să citesc dezamăgire pe chipul lui. Pentru a-mi da curaj, am trecut în revistă în gând toate cărţile pe care le-am citit, toate filmele pe care le-am văzut, ca să am cu ce să întreţin o conversaţie pseudoculturală. De parcă motivaţia lui primordială ar fi fost să-mi afle impresiile despre ultimul roman al Tatianei de Rosnay ori al lui Delphine de Vigan sau despre ultima dramă a lui Jacques Audiard. Dar astfel de rememorări m-au încurajat întotdeauna. Ajung în faţa barului. O pală de aer călduţ îmi mângâie plăcut picioarele. Cercetez interiorul, în căutarea unui chel bărbos. Chelboşi sunt destui. Iar bărboşi, cât cuprinde. Unde eşti, Eric Lejeune? Sunt tentată să fac stânga-mprejur.”

O comedie scurta de 5 stele! Aceasta carte este un bun prilej de a rade, de a te destinde, de a petrece cateva ore placute!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: