Terapeutul – B. A. Paris

16 oct.

Când Alice și Leo se mută într-o casă proaspăt renovată din proiectul rezidențial Cercul, o comunitate închisă cu locuințe exclusiviste, consideră că și-au împlinit visul. Însă aparențele pot fi înșelătoare…
Pe măsură ce începe să-și cunoască vecinii, Alice descoperă un secret devastator despre noua ei casă și începe să se simtă foarte legată de Nina, terapeuta care a locuit acolo înainte.
Alice devine obsedată să afle ce se petrecuse în casă cu doi ani în urmă. Însă nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Vecinii ei au secrete, lucrurile nu sunt perfecte cum par… iar viața ei atârnă de un fir de păr.

Fragment:

„Mă trezesc cu o tresărire. Sunt pe cale să deschid ochii, însă un instinct adânc înrădăcinat în mine îmi spune că trebuie să mă prefac că încă dorm. Mintea îmi zvâcneşte, încercând să-şi detecteze pericolul. Şi apoi îmi dau seama; e cineva în cameră. Adrenalina îmi străbate tot corpul, făcând ca inima să-mi bată frenetic. Îmi bubuie în piept şi îmi spun cu disperare că-mi imaginez toate astea, reamintindu-mi că ultima dată când s-a întâmplat nu era nimeni aici. Dar acum ştiu, cu o siguranţă oribilă şi terifiantă, că e cineva la marginea patului meu. Rămân într-o stare de semiparalizie, neîndrăznind să respir, aşteptând ca acel trup să mă asalteze, să simt cum mâinile acelea îmi împresoară gâtul. Tensiunea e de nesuportat; încerc să-mi înfrâng teama, dar nu pot.

— Pleacă de-aici! Cuvintele ţâşnesc din mine şi mă ridic forţat, pregătită să-l înfrunt pe intrus. Camera este scăldată în întuneric, ceea ce mă face să mă panichez şi mai tare, fiindcă lăsasem lampa aprinsă. Mă aplec, orbecăind după întrerupător, așteptând ca o mână să-mi cuprindă braţul gol şi să mă tragă jos din pat. Aprind lumina şi cercetez camera. Gâfâi în timp ce încerc să deslușesc ceva în întuneric. Nu e nimeni aici. Aştept, ascultând fiecare zgomot pe care-l scoate casa. Dar nu aud nimic care să mă pună pe gânduri. Mă lipesc de pernă, cu broboane reci de sudoare pe frunte, încercând să-mi calmez inima care-mi bate cu putere. E în regulă, e în regulă. Nu s-a întâmplat nimic.”

Într-un sfârșit de săptămână am terminat de citit această carte. Deci, suspansul m-a făcut să nu o pot lăsa din mână.

Mi-a plăcut „În spatele ușilor închise” și recomand „Terapeutul”.

B. A. París rămâne una din autoarele mele preferate.

Lasă un comentariu